|
alegar - verbu
Indicativu
|
---|
Presente
| Pretéritu imperfeutu
| Pretéritu indefiníu
| Pluscuamperfeutu
|
alego alegues alega alegamos alegáis aleguen
| alegaba alegabes alegaba alegábamos / alegábemos alegabais / alegabeis alegaben
| alegué alegasti / aleguesti alegó aleguemos alegastis / aleguestis alegaron
| alegara / alegare alegaras / alegares alegara / alegare alegáramos / alegáremos alegarais / alegareis alegaran / alegaren
|
Suxuntivu
| Potencial
| Presente
| Pretéritu imperfeutu
| Futuru
| Condicional
|
alegue alegas / alegues alegue aleguemos aleguéis alegan / aleguen
| alegara / alegare alegaras / alegares alegara / alegare alegáramos / alegáremos alegarais / alegareis alegaran / alegaren
| alegaré alegarás alegará alegaremos alegaréis alegarán
| alegaría alegaríes alegaría alegaríamos / alegaríemos alegaríais / alegaríeis alegaríen
|
Infinitivu | alegar |
---|
Xerundiu | alegando |
---|
Participiu | alegáu | alegada | alegao | alegaos | alegaes |
|
---|
Imperativu | alega alegái |
---|
forma nominal : alegación Esta palabra atópase en Diccionariu de la Llingua Asturiana
|
OSLIN-AST
El corpus léxicu OSLIN-AST ye un conxuntu estructuráu de preseos
llingüísticos. Ta dirixíu al públicu en xeneral, pero tamién a la
comunidá científica, y pue usase como ferramienta útil pa toes aquelles
persones que trabayen cola llingua asturiana, o que deseen deprendela o
iguar dudes. Tolos conteníos d'esti sitiu actualícense de contino.
|