|
arrear - verbu
Indicativu
|
---|
Presente
| Pretéritu imperfeutu
| Pretéritu indefiníu
| Pluscuamperfeutu
|
arreo arrees arrea arreamos arreáis arreen
| arreaba arreabes arreaba arreábamos / arreábemos arreabais / arreabeis arreaben
| arreé arreasti / arreesti arreó arreemos arreastis / arreestis arrearon
| arreara / arreare arrearas / arreares arreara / arreare arreáramos / arreáremos arrearais / arreareis arrearan / arrearen
|
Suxuntivu
| Potencial
| Presente
| Pretéritu imperfeutu
| Futuru
| Condicional
|
arree arreas / arrees arree arreemos arreéis arrean / arreen
| arreara / arreare arrearas / arreares arreara / arreare arreáramos / arreáremos arrearais / arreareis arrearan / arrearen
| arrearé arrearás arreará arrearemos arrearéis arrearán
| arrearía arrearíes arrearía arrearíamos / arrearíemos arrearíais / arrearíeis arrearíen
|
Infinitivu | arrear |
---|
Xerundiu | arreando |
---|
Participiu | arreáu | arreada | arreao | arreaos | arreaes |
|
---|
Imperativu | arrea arreái |
---|
Flexona como: falar variante ortográfica : arrexar
forma nominal : arreamientu Esta palabra atópase en Diccionariu de la Llingua Asturiana
|
OSLIN-AST
El corpus léxicu OSLIN-AST ye un conxuntu estructuráu de preseos
llingüísticos. Ta dirixíu al públicu en xeneral, pero tamién a la
comunidá científica, y pue usase como ferramienta útil pa toes aquelles
persones que trabayen cola llingua asturiana, o que deseen deprendela o
iguar dudes. Tolos conteníos d'esti sitiu actualícense de contino.
|