|
rellucir - verbu
Indicativu
|
---|
Presente
| Pretéritu imperfeutu
| Pretéritu indefiníu
| Pluscuamperfeutu
|
relluzo relluces relluz rellucimos rellucís rellucen
| rellucía rellucíes rellucía rellucíamos / rellucíemos rellucíais / rellucíeis rellucíen
| rellucí relluciesti / rellucisti rellució relluciemos / rellucimos relluciestis / rellucistis rellucieron
| relluciera / relluciere rellucieras / rellucieres relluciera / relluciere relluciéramos / relluciéremos rellucierais / relluciereis rellucieran / rellucieren
|
Suxuntivu
| Potencial
| Presente
| Pretéritu imperfeutu
| Futuru
| Condicional
|
relluza relluzas relluza relluzamos relluzáis relluzan
| relluciera / relluciere rellucieras / rellucieres relluciera / relluciere relluciéramos / relluciéremos rellucierais / relluciereis rellucieran / rellucieren
| relluciré rellucirás rellucirá relluciremos relluciréis rellucirán
| relluciría relluciríes relluciría relluciríamos / relluciríemos relluciríais / relluciríeis relluciríen
|
Infinitivu | rellucir |
---|
Xerundiu | relluciendo |
---|
Participiu | rellucíu | rellucida | rellucío | rellucíos | rellucíes |
|
---|
Imperativu | relluz rellucíi |
---|
forma nominal : relluz Esta palabra atópase en Diccionariu de la Llingua Asturiana
|
OSLIN-AST
El corpus léxicu OSLIN-AST ye un conxuntu estructuráu de preseos
llingüísticos. Ta dirixíu al públicu en xeneral, pero tamién a la
comunidá científica, y pue usase como ferramienta útil pa toes aquelles
persones que trabayen cola llingua asturiana, o que deseen deprendela o
iguar dudes. Tolos conteníos d'esti sitiu actualícense de contino.
|