|
arrincar - verbu
Indicativu
|
---|
Presente
| Pretéritu imperfeutu
| Pretéritu indefiníu
| Pluscuamperfeutu
|
arrinco arrinques arrinca arrincamos arrincáis arrinquen
| arrincaba arrincabes arrincaba arrincábamos / arrincábemos arrincabais / arrincabeis arrincaben
| arrinqué arrincasti / arrinquesti arrincó arrinquemos arrincastis / arrinquestis arrincaron
| arrincara / arrincare arrincaras / arrincares arrincara / arrincare arrincáramos / arrincáremos arrincarais / arrincareis arrincaran / arrincaren
|
Suxuntivu
| Potencial
| Presente
| Pretéritu imperfeutu
| Futuru
| Condicional
|
arrinque arrincas / arrinques arrinque arrinquemos arrinquéis arrincan / arrinquen
| arrincara / arrincare arrincaras / arrincares arrincara / arrincare arrincáramos / arrincáremos arrincarais / arrincareis arrincaran / arrincaren
| arrincaré arrincarás arrincará arrincaremos arrincaréis arrincarán
| arrincaría arrincaríes arrincaría arrincaríamos / arrincaríemos arrincaríais / arrincaríeis arrincaríen
|
Infinitivu | arrincar |
---|
Xerundiu | arrincando |
---|
Participiu | arrincáu | arrincada | arrincao | arrincaos | arrincaes |
|
---|
Imperativu | arrinca arrincái |
---|
Flexona como: mercar forma nominal : arrincu, arrincamientu, arrincadura Esta palabra atópase en Diccionariu de la Llingua Asturiana
|
OSLIN-AST
El corpus léxicu OSLIN-AST ye un conxuntu estructuráu de preseos
llingüísticos. Ta dirixíu al públicu en xeneral, pero tamién a la
comunidá científica, y pue usase como ferramienta útil pa toes aquelles
persones que trabayen cola llingua asturiana, o que deseen deprendela o
iguar dudes. Tolos conteníos d'esti sitiu actualícense de contino.
|