|
arimar - verbu
Indicativu
|
---|
Presente
| Pretéritu imperfeutu
| Pretéritu indefiníu
| Pluscuamperfeutu
|
arimo arimes arima arimamos arimáis arimen
| arimaba arimabes arimaba arimábamos / arimábemos arimabais / arimabeis arimaben
| arimé arimasti / arimesti arimó arimemos arimastis / arimestis arimaron
| arimara / arimare arimaras / arimares arimara / arimare arimáramos / arimáremos arimarais / arimareis arimaran / arimaren
|
Suxuntivu
| Potencial
| Presente
| Pretéritu imperfeutu
| Futuru
| Condicional
|
arime arimas / arimes arime arimemos ariméis ariman / arimen
| arimara / arimare arimaras / arimares arimara / arimare arimáramos / arimáremos arimarais / arimareis arimaran / arimaren
| arimaré arimarás arimará arimaremos arimaréis arimarán
| arimaría arimaríes arimaría arimaríamos / arimaríemos arimaríais / arimaríeis arimaríen
|
Infinitivu | arimar |
---|
Xerundiu | arimando |
---|
Participiu | arimáu | arimada | arimao | arimaos | arimaes |
|
---|
Imperativu | arima arimái |
---|
Flexona como: falar variante ortográfica : arrimar
forma nominal : arimu Esta palabra atópase en Diccionariu de la Llingua Asturiana
|
OSLIN-AST
El corpus léxicu OSLIN-AST ye un conxuntu estructuráu de preseos
llingüísticos. Ta dirixíu al públicu en xeneral, pero tamién a la
comunidá científica, y pue usase como ferramienta útil pa toes aquelles
persones que trabayen cola llingua asturiana, o que deseen deprendela o
iguar dudes. Tolos conteníos d'esti sitiu actualícense de contino.
|